necuviínţã — s. f., g. d. art. necuviínţei; pl. necuviínţe … Romanian orthography
impoliteţe — IMPOLITÉŢE, impoliteţi, s.f. Lipsă de politeţe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviinţă, mojicie, bădărănie. [var.: impolitéţă s.f.] – Din fr. impolitesse. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impoliteţe ≠ politeţe,… … Dicționar Român
ireverenţă — IREVERÉNŢĂ, ireverenţe, s.f. Lipsă de respect, necuviinţă; nereverenţă. – Din fr. irrévérence. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ireverénţă s. f. reverenţă Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IREVERÉNŢ//Ă… … Dicționar Român
indecenţă — INDECÉNŢĂ, indecenţe, s.f. Lipsă de decenţă, de bună cuviinţă; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviinţă, neruşinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Indecenţă ≠ decenţă Trimis de siveco … Dicționar Român
impertinenţă — IMPERTINÉNŢĂ, impertinenţe, s.f. Obrăznicie; insolenţă, neruşinare. – Din fr. impertinence. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPERTINÉNŢĂ s. v. obrăznicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime impertinénţă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
neruşinare — NERUŞINÁRE s.f. Lipsă de ruşine; p. ext. comportare, afirmaţie, faptă lipsită de bună cuviinţă; necuviinţă, impertinenţă, neobrăzare. – Ne + ruşinare. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NERUŞINÁRE s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate … Dicționar Român
obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… … Dicționar Român
obscenitate — OBSCENITÁTE, obscenităţi, s.f. Ceea ce este obscen; neruşinare, trivialitate, indecenţă, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, atis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OBSCENITÁTE s. imoralitate,… … Dicționar Român
trivialitate — TRIVIALITÁTE, trivialităţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviinţă, neruşinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [pr.: vi a ] – Din fr. trivialité. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRIVIALITÁTE s … Dicționar Român
cuveni — CUVENÍ vb. 1. v. merita. 2. v. reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să facă asta!) 4. v. trebui. 5. v. putea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cuvení … Dicționar Român
