indecénţã — s. f., g. d. art. indecénţei; pl. indecénţe … Romanian orthography
obscenitate — OBSCENITÁTE, obscenităţi, s.f. Ceea ce este obscen; neruşinare, trivialitate, indecenţă, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, atis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OBSCENITÁTE s. imoralitate,… … Dicționar Român
cuveni — CUVENÍ vb. 1. v. merita. 2. v. reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să facă asta!) 4. v. trebui. 5. v. putea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cuvení … Dicționar Român
mascara — MASCARÁ, mascarale, s.f. (înv.) Bufon, paiaţă, măscărici; p.ext. om neserios, puşlama. 2. (pop.) Batjocură, ocară. ♢ expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de ruşine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a… … Dicționar Român
măscară — MĂSCÁRĂ, măscări, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată; ocară, obscenitate, pornografie. ♢ expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
necuviinţă — NECUVIÍNŢĂ, necuviinţe, s.f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviinţă; indecenţă, obrăznicie; impoliteţe, grosolănie, mojicie. – Ne + cuviinţă. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 Necuviinţă ≠ cuviinţă, politeţe… … Dicționar Român
picanterie — PICANTERÍE, picanterii, s.f. Calitatea de a fi picant. ♦ (concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ fig. (concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (uşor) indecentă; aluzie (uşor) indecentă la adresa cuiva. – Din… … Dicționar Român
indecént — adj. m., pl. indecénţi f. sg. indecéntã, pl. indecénte … Romanian orthography
bacanală — BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Trimis de… … Dicționar Român
decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
