picanterie

PICANTERÍE, picanterii, s.f. Calitatea de a fi picant. ♦ (concr.; de obicei la pl.) Mâncare picantă (1), aliment picant. ♦ fig. (concr.; de obicei la pl.) Glumă, anecdotă, vorbă (uşor) indecentă; aluzie (uşor) indecentă la adresa cuiva. – Din germ. Pikanterie.

Trimis de ana_zecheru, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



picanteríe s. f., art. picantería, g.-d. art. picanteríei; pl. picanteríi, art. picanteríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PICANTERÍ//E picanterie i f. 1) Caracter picant. 2) Mâncăruri picante. 3) fig. Glumă, anecdotă sau aluzie picantă. [G.-D. picanteriei] /<germ. Pikanterie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PICANTERÍE s.f. Vorbă, faptă picantă. [gen. -iei. / < germ. Pikanterie].

Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DN



PICANTERÍE s. f. 1. mâncare picantă. 2. vorbă, faptă picantă. (< germ. Pikanterie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN