decénţã — s. f., g. d. art. decénţei … Romanian orthography
decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
indecenţă — INDECÉNŢĂ, indecenţe, s.f. Lipsă de decenţă, de bună cuviinţă; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviinţă, neruşinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Indecenţă ≠ decenţă Trimis de siveco … Dicționar Român
pudoare — PUDOÁRE s.f. Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curăţenie morală. ♦ (jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din… … Dicționar Român
indecent — INDECÉNT, Ă, indecenţi, te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenţei; lipsit de pudoare; necuviincios, neruşinat, impudic, licenţios. – Din fr. indécent, lat. indecens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Indecent ≠… … Dicționar Român
cuviinţă — CUVIÍNŢĂ, cuviinţe, s.f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politeţe, decenţă. ♢ loc. adv. După cuviinţă = aşa cum trebuie. ♢ expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviinţă = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit.… … Dicționar Român
decént — adj. m., pl. decénţi; f. sg. decéntã, pl. decénte … Romanian orthography
bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 … Dicționar Român
cuveni — CUVENÍ vb. 1. v. merita. 2. v. reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să facă asta!) 4. v. trebui. 5. v. putea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cuvení … Dicționar Român
decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român