decenţă

decenţă
DECÉNŢĂ s.f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviinţă; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Decenţă ≠ indecenţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v. bună-cuviinţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

decénţă s. f., g.-d. art. decénţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECÉNŢĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a convenienţelor şi a moralei; bună-cuviinţă. 2) Comportare care vădeşte o asemenea atitudine. [G.-D. decenţei] /<fr. décence, lat. decentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECÉNŢĂ s.f. Bună-cuviinţă; pudoare. [cf. fr. décence, lat. decentia].
Trimis de LauraGellner, 03.05.2006. Sursa: DN

DECÉNŢĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • decénţã — s. f., g. d. art. decénţei …   Romanian orthography

  • decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • indecenţă — INDECÉNŢĂ, indecenţe, s.f. Lipsă de decenţă, de bună cuviinţă; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviinţă, neruşinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Indecenţă ≠ decenţă Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • pudoare — PUDOÁRE s.f. Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curăţenie morală. ♦ (jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din… …   Dicționar Român

  • indecent — INDECÉNT, Ă, indecenţi, te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenţei; lipsit de pudoare; necuviincios, neruşinat, impudic, licenţios. – Din fr. indécent, lat. indecens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Indecent ≠… …   Dicționar Român

  • cuviinţă — CUVIÍNŢĂ, cuviinţe, s.f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politeţe, decenţă. ♢ loc. adv. După cuviinţă = aşa cum trebuie. ♢ expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviinţă = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit.… …   Dicționar Român

  • decént — adj. m., pl. decénţi; f. sg. decéntã, pl. decénte …   Romanian orthography

  • bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 …   Dicționar Român

  • cuveni — CUVENÍ vb. 1. v. merita. 2. v. reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (înv.) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să facă asta!) 4. v. trebui. 5. v. putea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cuvení …   Dicționar Român

  • decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”