- decepţie
- DECÉPŢIE, decepţii, s.f. Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [var.: (înv.) decepţiúne s.f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, -onis.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Decepţie ≠ iluzie, speranţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDECÉPŢIE s. v. dezamăgire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedecépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. decépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. decépţiei; pl. decépţii, art. decépţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECÉPŢI//E decepţiei f. Pierdere a iluziilor; înşelare a speranţelor; dezamăgire; deziluzie. [art. decepţia; G.-D. decepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. deception, lat. deceptio, decepţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECÉPŢIE s.f. Dezamăgire, deziluzie; amăgire. [gen. -iei, var. decepţiune s.f. / cf. fr. déception, lat. deceptio].Trimis de LauraGellner, 03.05.2006. Sursa: DNdecépţie (decépţii), s.f. – Deziluzie, dezamăgire. – var. decepţiune. lat. deceptio, -onem (sec. XIX). – Der. decepţiona, vb. (a decepţiona).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDECÉPŢIE s. f. dezamăgire, deziluzie; amărăciune. (< fr. déception, lat. deceptio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.