- decepţiona
- DECEPŢIONÁ, decepţionez, vb. I. tranz. A înşela speranţele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepţie; a dezamăgi, a deziluziona. [pr.: -ţi-o-] – Din decepţie.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DECEPŢIONÁ vb. v. dezamăgi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedecepţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. decepţionéz, 3 sg. şi pl. decepţioneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DECEPŢION//Á decepţionaéz tranz. A face să se decepţioneze; a deziluziona; a dezamăgi. [Sil. -ţi-o-] /Din decepţieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DECEPŢION//Á mă decepţionaéz intranz. A cădea în decepţie; a ajunge în stare de decepţie; a se deziluziona; a se dezamăgi. [Sil. -ţi-o-] /Din decepţieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECEPŢIONÁ vb. I. tr. A provoca o decepţie; a dezamăgi. [pron. -ţi-o-. / < decepţie + -ona].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDECEPŢIONÁ vb. tr. a provoca o decepţie; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepţie + -ona)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.