decepţiona — DECEPŢIONÁ, decepţionez, vb. I. tranz. A înşela speranţele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepţie; a dezamăgi, a deziluziona. [pr.: ţi o ] – Din decepţie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECEPŢIONÁ vb. v. dezamăgi. Trimis de… … Dicționar Român
deziluziona — DEZILUZIONÁ, deziluzionéz, vb. I. tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să şi piardă speranţele, încrederea, iluziile; a decepţiona, a dezamăgi. [pr.: zi o ] – Din fr. desillusionner. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dezamăgire — DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s.f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepţie. – v. dezamăgi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezamăgire ≠ amăgire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZAMĂGÍRE s.… … Dicționar Român
dezamăgitor — DEZAMĂGITÓR, OÁRE, dezamăgitori, oare, adj. Care dezamăgeşte. – Dezamăgi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZAMĂGITÓR adj. decepţionant, deziluzionant. (Un spectacol dezamăgitor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa … Dicționar Român
înşela — ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai)… … Dicționar Român
amăgi — AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – lat. *ammagire. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98 A amăgi ≠ a dezamăgi Trimis de siveco, 28.10.2007.… … Dicționar Român
dezabuza — DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser. Trimis de Iris, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZABUZÁ vb. v. blaza. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dezamăgit — DEZAMĂGÍT, Ă, dezamăgiţi, te, adj. Înşelat în aşteptările sale; deziluzionat, decepţionat. – v. dezamăgi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZAMĂGÍT adj. decepţionat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit… … Dicționar Român
dezumfla — DEZUMFLÁ, dezumflu, vb. I. 1. tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să şi recapete volumul normal sau să şi scadă volumul. ♢ refl. Cauciucul s a dezumflat. ♢ expr. (refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu… … Dicționar Român
