înşela

înşela
ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai) funcţiona bine, a da o imagine eronată, neconformă realităţii. Mă înşală memoria. 2. refl. A-şi forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greşi. 3. tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – lat. in-sellare.
Trimis de valeriu, 11.03.2006. Sursa: DEX '98

ÎNŞELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a înşela cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Şi-a înşela nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greşi. (S-a înşela în privinţa lui.)
Trimis de siveco, 13.05.2008. Sursa: Sinonime

ÎNŞELÁ vb. v. înşeua.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înşelá vb., ind. prez. 1 sg. înşél, 3 sg. şi pl. înşálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înşéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNŞELÁ1 înşél tranz. 1) (persoane) A face să se înşele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minţi. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înşală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soţul sau soţia) A jigni prin încălcarea fidelităţii conjugale. /<lat. insellare
Trimis de siveco, 11.04.2009. Sursa: NODEX

A SE ÎNŞELÁ mă înşél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ♢ înşela în aşteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare
Trimis de siveco, 08.06.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • trişa — TRIŞÁ, trişez, vb. I. intranz., tranz. A înşela la jocul de cărţi; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înşela. – Din fr. tricher. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TRIŞÁ vb. 1. (înv. şi reg …   Dicționar Român

  • ademeni — ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [var.: (reg.) adimení vb. IV] – cf. magh. a d o m á n y. Trimis de ana zecheru, 09.08 …   Dicționar Român

  • dribla — DRIBLÁ, driblez, vb. I. intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ tranz. A şi înşela şi a şi depăşi adversarul direct printr o conducere… …   Dicționar Român

  • escroca — ESCROCÁ, escrochez, vb. I. tranz. A obţine, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înşela; a săvârşi o escrocherie. – Din fr. escroquer. Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98  ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a …   Dicționar Român

  • mistifica — MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. tranz. A induce în eroare; a înşela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MISTIFICÁ vb. v. denatura …   Dicționar Român

  • păcăli — PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. tranz. A induce pe cineva în eroare, printr o viclenie sau printr o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înşela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ refl. A şi greşi socotelile; a aprecia greşit, a se… …   Dicționar Român

  • sminti — SMINTÍ, smintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă dreapta judecată; a înnebuni. ♢ expr. (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranz. (pop.) A induce în eroare; a păcăli, a… …   Dicționar Român

  • amăgi — AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – lat. *ammagire. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98  A amăgi ≠ a dezamăgi Trimis de siveco, 28.10.2007.… …   Dicționar Român

  • duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român

  • eroare — EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”