- dribla
- DRIBLÁ, driblez, vb. I. intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să-şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ tranz. A-şi înşela şi a-şi depăşi adversarul direct printr-o conducere înşelătoare a mingii sau a pucului. ♦ p. gener. (fam.) A păcăli, a înşela. – Din fr. dribbler.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98driblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dribléz, 3 sg. şi pl. dribleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DRIBL//Á driblaéz 1. intranz. (la fotbal, handbal, baschet, hochei) A conduce mingea sau pucul cu abilitate, ocolind adversarii. 2. tranz. 1) (adversari) A depăşi prin conducerea abilă a mingii sau a pucului. 2) fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înşela; a minţi. /<fr. driblerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDRIBLÁ vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, având un adversar care stă în cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNDRIBLÁ vb. I. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mişcări înşelătoare, pentru a putea evita adversarul. II. tr. a-şi înşela, a-şi depăşi adversarul. ♢ (p. ext.; fam.) a păcăli, a-şi înşela (< fr. dribbler, engl. dribble)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.