- ademeni
- ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [var.: (reg.) adimení vb. IV] – cf. magh. a d o m á n y.Trimis de ana_zecheru, 09.08.2002. Sursa: DEX '98A ademeni ≠ a dezgustaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. înşela. 3. v. seduce.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeademení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ademenésc, imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ademeneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ADEMEN//Í ademeniésc tranz. 1) A atrage prin calităţile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înşela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înşela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin şiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adományTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înşela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany "corupere, mită", de unde în Trans. de n. adămană "ademenire" (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s.f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.