Dicționar Român. 2013.
ademeníre — s. f., g. d. art. ademenírii; pl. ademeníri … Romanian orthography
tentaţie — TENTÁŢIE, tentaţii, s.f. Ispită, ademenire, dorinţă. [var.: tentaţiúne s.f.] – Din fr. tentation. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TENTÁŢIE s. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă,… … Dicționar Român
ademeni — ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [var.: (reg.) adimení vb. IV] – cf. magh. a d o m á n y. Trimis de ana zecheru, 09.08 … Dicționar Român
blaznă — BLÁZNĂ, blazne, s.f. (reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracţie, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
celuială — CELUIÁLĂ, celuieli, s.f. (reg.) Înşelare, amăgire. ♦ Ademenire. [pr.: lu ia ] Celui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire,… … Dicționar Român
ispită — ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3.… … Dicționar Român
seducere — SEDÚCERE, seduceri, s.f. Faptul de a seduce; seducţie. – v. seduce. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă,… … Dicționar Român
seducţie — SEDÚCŢIE, seducţii, s.f. Faptul de a seduce; atracţie deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupţie. – Din fr. séduction, lat. seductio, onis. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SEDÚCŢIE s. 1. v. încântare. 2. v.… … Dicționar Român
ademeneală — ADEMENEÁLĂ, ademeneli, s.f. Ademenire. – Ademeni + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ademeneálă s. f., g. d. art. ademenélii; pl. ademenéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
adimenire — ADIMENÍRE s.f. v. ademenire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
