ispită

ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3. (înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (înv.) Experienţă. – Din ispiti (derivat regresiv).

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



ISPÍTĂ s. 1. v. tentaţie. 2. v. păcat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experienţă, greutate, intervenţie, încercare, necaz, nevoie, observare, observaţie, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferinţă, vicisitudine.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ispítă s. f., pl. ispíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ISPÍT//Ă ispităe f. 1) Motiv care atrage la o acţiune; dorinţă puternică de a realiza sau a obţine ceva (mai ales interzis); tentaţie. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ispítă (ispíte), s.f. – 1. Cercetare, investigaţie, studiu, examen. – 2. Efort, sforţare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experienţă, cunoaştere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentaţie. sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepţia ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepţia ultimului); ispiteală, s.f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER