- nadă
- NÁDĂ, nade, s.f. 1. Hrană naturală sau imitaţie de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni şi a prinde peştii sau alte animale; momeală. ♦ fig. Ispită, tentaţie; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [pl. şi: (2) năzi] – Din bg. nada.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârşă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (nadă pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o nadă la ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeNÁDĂ s. v. ademenire, atracţie, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducţie, stuf, talpă, tentaţie, trestie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenádă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nádei, (înnăditură) nádei/năzii; pl. (momeli) náde; (înnădituri) náde/năziTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNÁD//Ă nadăe f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea şi prinderea peştelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademeneşte. ♢ A da de nadă a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; pl. şi năzi] /<bulg. nadaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnádă (náde), s.f. – 1. Momeală, hrană pentru animale. – 2. Atracţie, imbold, stimulent. – 3. Adaos, adăugare. – 4. Coc artificial. – 5. Legătură, pretxet. – var. (pl.) năzi. sl. *nada, cf. sl. prinada "înnăditură", prinaditi "a înnădi", bg. nadam "a lungi", sb. nada "aşteptare" (Miklosich, Slaw. Elem., 31). Der. din mag. nád (Gáldi, Dict., 147) este şi ea posibilă. DAR, s.v. înnădi face din nadă două cuvinte diferite. Der. (î)nădi, vb. (a adăuga; a alungi; refl., a răspunde la apel; refl., a fi atras, sedus; refl., a se obişnui, a se vicia); (î)nnăditură, s.f. (adaos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.