Dicționar Român. 2013.
iscusenie — iscuseníe s.f. (înv.) 1. înţelegere, pătrundere, comprehensiune. 2. civilizaţie, înaintare culturală, podoabă artistică. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
iscusi — ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. tranz. şi refl. (înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX 98 iscusí vb., ind. prez … Dicționar Român
seducere — SEDÚCERE, seduceri, s.f. Faptul de a seduce; seducţie. – v. seduce. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă,… … Dicționar Român
tentaţie — TENTÁŢIE, tentaţii, s.f. Ispită, ademenire, dorinţă. [var.: tentaţiúne s.f.] – Din fr. tentation. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TENTÁŢIE s. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă,… … Dicționar Român
