- seducţie
- SEDÚCŢIE, seducţii, s.f. Faptul de a seduce; atracţie deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupţie. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SEDÚCŢIE s. 1. v. încântare. 2. v. tentaţie. 3. ademenire, amăgire, seducere. (seducţie unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducere. (seducţie unei minore.)Trimis de siveco, 29.01.2008. Sursa: Sinonimesedúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. sedúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. sedúcţiei; pl. sedúcţii, art. sedúcţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEDÚCŢI//E seducţiei f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. seductio, seducţieonis, fr. séductionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEDÚCŢIE s.f. Seducere. ♢ (jur.) Seducţie de minore = infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [gen. -iei, var. seducţiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSEDÚCŢIE s. f. seducere. ♢ (jur.) infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.