seducţie

seducţie
SEDÚCŢIE, seducţii, s.f. Faptul de a seduce; atracţie deosebită exercitată asupra cuiva; captivare. ♦ Corupţie. – Din fr. séduction, lat. seductio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98

SEDÚCŢIE s. 1. v. încântare. 2. v. tentaţie. 3. ademenire, amăgire, seducere. (seducţie unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducere. (seducţie unei minore.)
Trimis de siveco, 29.01.2008. Sursa: Sinonime

sedúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. sedúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. sedúcţiei; pl. sedúcţii, art. sedúcţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SEDÚCŢI//E seducţiei f. Faptul de a seduce; ademenire/ [G.-D. seducţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. seductio, seducţieonis, fr. séduction
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SEDÚCŢIE s.f. Seducere. ♢ (jur.) Seducţie de minore = infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [gen. -iei, var. seducţiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SEDÚCŢIE s. f. seducere. ♢ (jur.) infracţiune săvârşită de un bărbat care, prin promisiuni de căsătorie, determină o minoră să aibă cu el raport sexual. (< fr. séduction, lat. seductio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • seducere — SEDÚCERE, seduceri, s.f. Faptul de a seduce; seducţie. – v. seduce. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă,… …   Dicționar Român

  • seduce — SEDÚCE, sedúc, vb. III. tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbaţi) A abuza de buna credinţă a unei femei, ademenind o şi determinând o să întreţină relaţii sexuale, cu… …   Dicționar Român

  • Nicolae Breban — Born February 1, 1934 (1934 02 01) (age 77) Baia Mare Occupation novelist, essayist …   Wikipedia

  • blaznă — BLÁZNĂ, blazne, s.f. (reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM  BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracţie, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • iscuşenie — ISCUŞÉNIE s. v. ademenire, atracţie, ispită, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  iscuşénie s.f. (înv.) 1. ispită, tentaţie. 2. cercetare, iscodire. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ispită — ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3.… …   Dicționar Român

  • magie — MAGÍE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forţe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. fig. Putere irezistibilă de atracţie, de… …   Dicționar Român

  • nadă — NÁDĂ, nade, s.f. 1. Hrană naturală sau imitaţie de hrană care se pune într o unealtă de pescuit sau într o cursă pentru a ademeni şi a prinde peştii sau alte animale; momeală. ♦ fig. Ispită, tentaţie; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un… …   Dicționar Român

  • năpastă — NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor… …   Dicționar Român

  • scandală — SCÁNDALĂ s. v. ademenire, animozitate, atracţie, discordie, duşmănie, ispită, învrăjbire, ostilitate, pornire, seducere, seducţie, tentaţie, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”