- magie
- MAGÍE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forţe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. fig. Putere irezistibilă de atracţie, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie.Trimis de claudia, 16.09.2003. Sursa: DEX '98MAGÍE s. 1. v. vrajă. 2. magie albă = teurgie. 3. v. farmec.Trimis de siveco, 28.11.2008. Sursa: Sinonimemagíe s. f., art. magía, g.-d. art. magíei; pl. magíi, art. magíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAGÍ//E magiei f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influenţă puternică, incontestabilă pe care o exercită arta sau natura asupra omului. 3) Ocupaţie de magician. /<fr. magieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acţionarea asupra realităţii înconjurătoare cu ajutorul forţelor supranaturale; vrăjitorie. o magie neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; magie albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracţie, de fascinare; farmec, seducţie. (< fr. magie, lat. magia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.