- seducător
- SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. s.m. Bărbat care abuzează de buna credinţă a femeilor, ademenindu-le şi seducându-le cu promisiuni înşelătoare; ademenitor, înşelător. – Seduce + suf. -ător.Trimis de RACAI, 12.12.2004. Sursa: DEX '98Seducător ≠ repugnant, repulsiv, respingător, scârbosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSEDUCĂTÓR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. şi fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie seducătoroare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înşelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteţ. (Un seducător de minore.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeseducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; f. sg. şi pl. seducătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEDUCĂT//ÓR1 seducătoroáre (seducătoróri, seducătoroáre) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. seducătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEDUCĂTÓR2 seducători m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. seducătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEDUCĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încântător. ♦ Ademenitor; înşelător. [cf. fr. séducteur].Trimis de LauraGellner, 12.04.2007. Sursa: DNSEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, şarmant. ♢ ademenitor; înşelător. II. s. m. bărbat care săvârşeşte o seducţie. (< seduce + -ător)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.