planisi

PLANISÍ, planisesc, vb. IV. tranz. (înv.) A ademeni, a amăgi, a înşela pe cineva pentru a-l supune voinţei sale; a încânta, a seduce. ♦ refl. A se supune voinţei cuiva, a se lăsa ademenit, sedus. – Din ngr. eplánisa (aor. lui planó).

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98



PLANISÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, în-şela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



planisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. planisésc, imperf. 3 sg. planiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. planiseáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



planisí², planisésc, vb. IV (înv.) a nivela, a netezi.

Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DAR



planisí (planisésc, planisít), vb. – A ademeni, a înşela. ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER