paçalı — sf. 1) Herhangi bir biçimde paçası olan Boyanmış dar dizlik ahlak sayılıyor da sımsıkı bağlanmış paçalı don müstehcenleşiyor. F. R. Atay 2) Tüyleri ayaklarına kadar uzanan (kuş veya kümes hayvanı) Paçalı güvercin, paçalı tavuk … Çağatay Osmanlı Sözlük
pãcãlí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pãcãlésc, imperf. 3 sg. pãcãleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pãcãleáscã … Romanian orthography
paçalı kuş — evcil kuş … Beypazari ağzindan sözcükler
dribla — DRIBLÁ, driblez, vb. I. intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ tranz. A şi înşela şi a şi depăşi adversarul direct printr o conducere… … Dicționar Român
frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
jucare — JUCÁ, joc, vb. I. 1. refl. A şi petrece timpul amuzându se (amuza) cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ♢ expr. A se juca cu focul = a trata în mod uşuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. refl. fig. A şi bate joc, a nu da… … Dicționar Român
mistifica — MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. tranz. A induce în eroare; a înşela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MISTIFICÁ vb. v. denatura … Dicționar Român
potcovi — POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracţiune. 2. fig. (fam.) A înşela, a păcăli. ♦ A învăţa minte pe cineva. – Din potcoavă. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 A potcovi ≠ a despotcovi Trimis de… … Dicționar Român
păcăleală — PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s.f. Glumă, farsă, şotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. eală. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂCĂLEÁLĂ s. 1. v. farsă. 2. v. înşelare. 3. v. înşelătorie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înşela — ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai)… … Dicționar Român
