potcovi

potcovi
POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracţiune. 2. fig. (fam.) A înşela, a păcăli. ♦ A învăţa minte pe cineva. – Din potcoavă.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

A potcovi ≠ a despotcovi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POTCOVÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

potcoví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. potcovésc, imperf. 3 sg. potcoveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. potcoveáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A POTCOV//Í potcoviésc tranz. 1) (animale de tracţiune, mai ales cai) A înzestra cu potcoave. 2) (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o şmecherie); a păcăli; a amăgi; a înşela. 3) fig. pop. (persoane) A numi, contrar voinţei, responsabil de ceva; a boieri. /Din potcoavă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • despotcovi — DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. refl. (Despre cai) A şi pierde potcoavele. ♦ tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Des1 + potcovi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A despotcovi ≠ a potcovi Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • potcovit — POTCOVÍT1 s.n. Acţiunea de a potcovi şi rezultatul ei; potcovire, potcoveală. – v. potcovi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTCOVÍT2, Ă, potcoviţi, te, adj. (Despre animalele de tracţiune) Care are potcoave, cu potcoave. – v.… …   Dicționar Român

  • potcoavă — POTCOÁVĂ, potcoave, s.f. Piesă din oţel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracţiune, pentru protejarea lor la mers. ♢ loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ♢ expr. Căută (sau umblă… …   Dicționar Român

  • cioflingar — CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (pop. şi fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care ţăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcaţi în haine orăşeneşti. – cf. germ. S c h u h f l i c k e r cârpaci . Trimis de hai, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • fereca — FERECÁ, férec, vb. I. tranz. 1. A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi… …   Dicționar Român

  • pingea — PINGEÁ, pingele, s.f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori şi tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălţămintei, pe care se calcă. [var.: pingícă s.f.] – Din tc. pençe. Trimis de… …   Dicționar Român

  • potcoveală — POTCOVEÁLĂ, potcoveli, s.f. (Rar) Potcovit1. – Potcovi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTCOVEÁLĂ s. v. potcovire, potcovit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  potcoveálă s. f., g. d. art. potcovélii; …   Dicționar Român

  • potcovire — POTCOVÍRE, potcoviri, s.f. (Rar) Potcovit1. – v. potcovi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTCOVÍRE s. potcovit. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  potcovíre s. f., g. d. art. potcovírii; pl. potcovíri …   Dicționar Român

  • potlog — POTLÓG, potloage, s.n. Bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea; petic. – Din bg., scr. podlog. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTLÓG s. (reg.) tălpig. (potlog pentru cârpit opincile.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”