potcoavă

POTCOÁVĂ, potcoave, s.f. Piesă din oţel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele animalelor de tracţiune, pentru protejarea lor la mers. ♢ loc. adv. În potcoavă = în formă de semicerc. ♢ expr. Căută (sau umblă după) potcoave de cai morţi ori caută (sau umblă) după cai morţi, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obţinut sau de găsit. A-şi lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oţel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor şi ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.

Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98



potcoávă s. f., g.-d. art. potcoávei; pl. potcoáve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POTCOÁV//Ă potcoavăe f. 1) Piesă semiovală de metal care se fixează (prin caiele) pe copitele cailor sau ale altor animale de tracţiune pentru protejare. ♢ A căuta (sau a umbla după) potcoavăe de cai morţi sau a căuta (sau a umbla) după cai morţi pentru a le lua potcoavăele a-şi pierde timpul, căutând lucruri imposibil de găsit. 2) Piesă asemănătoare fixată pe tocul unor obiecte de încălţăminte. /<bulg. podkova, sb. potkova

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



potcoávă (potcoáve), s.f. – 1. Piesă de fier în formă de semicerc. – 2. (arg.) Portmoneu. sl. podŭkovŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patkó, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a păcăli, a înşela); potcovar, s.m. (producător de potcoave; mareşal); potcovărie, s.f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveală, s.f. (acţiunea de a potcovi).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER