dezamăgire

dezamăgire
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s.f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepţie. – v. dezamăgi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezamăgire ≠ amăgire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZAMĂGÍRE s. decepţie, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă dezamăgire.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezamăgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZAMĂGÍR//E dezamăgirei f. 1) v. A DEZA-MĂGI şi A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înşelare a speranţelor; deziluzie; decepţie. /v. a (se) dezamăgi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dezamãgíre — s. f. (sil. mf. dez ), g. d. art. dezamãgírii; pl. dezamãgíri …   Romanian orthography

  • decepţie — DECÉPŢIE, decepţii, s.f. Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [var.: (înv.) decepţiúne s.f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, onis. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Decepţie ≠ iluzie, speranţă Trimis de… …   Dicționar Român

  • deziluzie — DEZILÚZIE, deziluzii, s.f. Decepţie, dezamăgire. – Din fr. désillusion. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Deziluzie ≠ iluzie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZILÚZIE s. v. dezamăgire. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • eh — interj. Exclamaţie care exprimă diverse sentimente: dispreţ, resemnare, dezamăgire, necaz etc. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  eh interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EH interj. (se …   Dicționar Român

  • amăgire — AMĂGÍRE, amăgiri, s.f. Faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgeşte. – v. amăgi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Amăgire ≠ dezamăgire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  AMĂGÍRE s. 1. v. înşelare. 2. v.… …   Dicționar Român

  • decepţionat — DECEPŢIONÁT, Ă, decepţionaţi, te, adj. Care a suferit o decepţie; dezamăgire, deziluzionat. [pr.: ţi o ] – v. decepţiona. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECEPŢIONÁT adj. v. dezamăgit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • decepţionism — DECEPŢIONÍSM s.n. Atitudine pesimistă manifestată (în sec. XIX), în artă şi în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente şi a unui sentiment de neîncredere faţă de progres. [pr.: ţi o ] – Decepţiune + suf. ism. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • dezabuzare — dezabuzáre s. f., pl. dezabuzări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEZABUZÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a (se) dezabuza şi rezultatul ei; dezamăgire; amărăciune. [var. desabuzare s.f. / < dezabuza]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • dezumflare — DEZUMFLÁRE, dezumflări, s.f. Acţiunea de a (se) dezumfla şi rezultatul ei; dezumflat1. – v. dezumfla. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZUMFLÁRE s. v. decepţie, dezamăgire, deziluzie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • hei — interj. 1. Exclamaţie care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenţia. 2. Exclamaţie care exprimă: voie bună, satisfacţie, plăcere, admiraţie, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamaţie… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”