- hei
- HEI interj. 1. Exclamaţie care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenţia. 2. Exclamaţie care exprimă: voie bună, satisfacţie, plăcere, admiraţie, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamaţie care lasă să se înţeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HEI2, heiuri, s.n. (reg.) Dependinţe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – magh. hely "loc".Trimis de gall, 03.12.2002. Sursa: DLRMHEI s. v. acaret, dependinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehei/he/hehé interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHEI interj. 1) (se foloseşte ca adresare către cineva sau pentru a chema pe cineva). 2) (se foloseşte pentru a exprima satisfacţie, admiraţie, plăcere, mulţumire, surprindere etc.). [Mono- silabic] /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhéi interj. – Exprimă o postură subiectivă, de regret, dezamăgire, descurajare sau milă. – var. hăi, hoi, hehe(i), ehe(i). Creaţie expresivă, cf. bg. he(i). v. Carstensen 25-27.Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DERhéi (héiuri), s.n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependinţe, anexe. Mag. hely "loc" (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.