dezamăgit

dezamăgit
DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiţi, -te, adj. Înşelat în aşteptările sale; deziluzionat, decepţionat. – v. dezamăgi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEZAMĂGÍT adj. decepţionat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit dezamăgit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate …   Dicționar Român

  • dezabuzat — DEZABUZÁT adj. v. blazat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DEZABUZÁT, Ă adj. (Franţuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [var. desabuzat, ă adj. / cf. fr. désabusé]. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • deziluzionat — DEZILUZIONÁT, Ă, deziluzionaţi, te, adj. Înşelat în aşteptări; dezamăgit, decepţionat. [pr.: zi o ] – v. deziluziona. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZILUZIONÁT adj. v. dezamăgit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dezumflat — DEZUMFLAT1 s.n. Dezumflare. – v. dezumfla. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZUMFLAT2, Ă, dezumflaţi, te, adj. Care nu mai e umflat, care şi a revenit la volumul normal sau care şi a scăzut volumul. ♦ fig. (Despre oameni sau… …   Dicționar Român

  • decepţionat — DECEPŢIONÁT, Ă, decepţionaţi, te, adj. Care a suferit o decepţie; dezamăgire, deziluzionat. [pr.: ţi o ] – v. decepţiona. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECEPŢIONÁT adj. v. dezamăgit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dezabuza — DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser. Trimis de Iris, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZABUZÁ vb. v. blaza. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • dezamăgire — DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s.f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepţie. – v. dezamăgi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezamăgire ≠ amăgire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZAMĂGÍRE s.… …   Dicționar Român

  • dezamăgitor — DEZAMĂGITÓR, OÁRE, dezamăgitori, oare, adj. Care dezamăgeşte. – Dezamăgi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZAMĂGITÓR adj. decepţionant, deziluzionant. (Un spectacol dezamăgitor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • iluziune — ILUZIÚNE s.f. v. iluzie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ILÚZIE s. 1. (med.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N a fost decât o iluziune.) 4. v.… …   Dicționar Român

  • mofluz — MOFLÚZ, Ă, mofluji, ze, s.m. şi f., adj. 1. (înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ♢ expr. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înşelat, păgubit; p. ext. (om) nemulţumit, dezamăgit, blazat. [pl. şi: mofluzi. – var …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”