mofluz

mofluz
MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s.m. şi f., adj. 1. (înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ♢ expr. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înşelat, păgubit; p. ext. (om) nemulţumit, dezamăgit, blazat. [pl. şi: mofluzi.var.: muflúz, -ă s.m. şi f., adj.] – Din tc. müflüz.
Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX '98

MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înşelat, păgubit, supărat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MOFLÚZ mofluzi m. 1) înv. Persoană declarată (de instanţele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădeşte în permanenţă rea dispoziţie şi nemulţumire. /<turc. müflüz
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

moflúz (moflúză), adj.1. Falit. – 2. Cu banii pierduţi. – Mr. mufluz. tc. müflüz (Roesler 599; Şeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis "sărac", bg. mĭuhluz, sb. mufluz. – Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s.n. (faliment), din tc. mufluzlik.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • mofluzi — MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. intranz. (înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOFLUZÍ vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta. Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • bosumflat — BOSUMFLÁT, Ă, bosumflaţi, te, adj. Care şi strânge buzele şi se încruntă de supărare; îmbufnat, băţos; p. ext. supărat, ursuz. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOSUMFLÁT adj. îmbufnat, (pop. şi fam.) ţâfnos, (reg.)… …   Dicționar Român

  • faliment — FALIMÉNT, falimente, s.n. Situaţie de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaş etc., declarată de o instanţă judiciară; fig. ruină, eşec total. ♢ expr. A da faliment = a) a nu şi mai putea face plăţile (în calitate de… …   Dicționar Român

  • falit — FALÍT, Ă, faliţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ fig. (Persoană) care a suferit un eşec total, care s a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. Trimis de cornel,… …   Dicționar Român

  • mufluz — MUFLÚZ, Ă, s.m. şi f., adj. v. mofluz. Trimis de ana zecheru, 16.01.2008. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… …   Dicționar Român

  • păgubit — PĂGUBÍT, Ă, păgubiţi, te, adj. Care a suferit o pagubă. – v. păgubi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂGUBÍT adj. înşelat, (fam.) mofluz. (A ieşit păgubit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  PĂGUBÍT s. v. păgubaş …   Dicționar Român

  • supărat — SUPĂRÁT, Ă, supăraţi, te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ♢ expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulţumit de cineva, a simţi aversiune faţă de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea… …   Dicționar Român

  • sărac — SĂRÁC, Ă, săraci, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, nevoiaş. ♢ expr. Sărac şi curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogăţească …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”