Dicționar Român. 2013.
mofluz — MOFLÚZ, Ă, mofluji, ze, s.m. şi f., adj. 1. (înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ♢ expr. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înşelat, păgubit; p. ext. (om) nemulţumit, dezamăgit, blazat. [pl. şi: mofluzi. – var … Dicționar Român
defraudat — DEFRAUDÁT, Ă, defraudaţi, te, adj. (Despre bani) Însuşit prin fraudă: sustras, delapidat; (despre instituţii sau oameni) păgubit, frustrat. [pr.: fra u ] – v. defrauda. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEFRAUDÁT adj. delapidat,… … Dicționar Român
dăunaş — DĂUNÁŞ, Ă, dăunaşi, e, s.m. şi f. (reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaş. [pr.: dă u ] – Daună + suf. aş. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂUNÁŞ s. v. păgubaş, păgubit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
istrăvit — istrăvít, ă, adj. (reg., înv.) risipit, pierdut, păgubit, izidit, prădat. Trimis de blaurb, 02.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti … Dicționar Român
prejudiciat — PREJUDICIÁT, Ă, prejudiciaţi, te, adj. Vătămat, păgubit. [pr.: ci at] – v. prejudicia. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
păgubaş — PĂGUBÁŞ, Ă, păgubaşi, e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ expr. A… … Dicționar Român
păgubitor — PĂGUBITÓR, OÁRE, păgubitori, oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere… … Dicționar Român
înşelat — ÎNŞELÁT, Ă, înşelaţi, te, adj. I. (înv.) Înşeuat, cu şaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – v. înşela. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
