- păgubire
- PĂGUBÍRE, păgubiri, s.f. Faptul de a păgubi. – v. păgubi.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Păgubire ≠ despăgubireTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimepăgubíre s. f., g.-d. art. păgubírii; pl. păgubíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.