pudoare

pudoare
PUDOÁRE s.f. Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curăţenie morală. ♦ (jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din lat. pudor, -oris, fr. pudeur.
Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

PUDOÁRE s. 1. v. bună-cuviinţă. 2. v. inocenţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pudoáre s. f., g.-d. art. pudórii
Trimis de siveco, 16.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUDOÁRE f. 1) Sentiment de decenţă în comportare; ruşine. 2) Curăţenie morală; castitate. /<lat. pudor, pudoareoris, fr. pudeur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PUDOÁRE s.f. Sfială, sfiiciune; atitudine decentă; ruşine; (p. ext.) curăţenie morală, castitate. [gen. -orii. / < lat. pudor, cf. it. pudore, fr. pudeur].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2007. Sursa: DN

PUDOÁRE s. f. sentiment de sfială, de ruşine, de jenă, de decenţă; (p. ext.) curăţenie morală, castitate; pudicitate. (< lat. pudor, fr. pudeur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • pudoáre — s. f., g. d. art. pudórii …   Romanian orthography

  • pudic — PÚDIC, Ă, pudici, ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique. Trimis de oprocopiuc, 19.10.2008. Sursa: DEX 98  Pudic ≠ impudic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  PÚDIC adj. 1. v. decent. 2 …   Dicționar Român

  • pudicitate — PUDICITÁTE s.f. Însuşirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PUDICITÁTE s. v. inocenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PUDICITÁTE s. v. bună cuviinţă, decenţă, jenă,… …   Dicționar Român

  • impudic — IMPÚDIC, Ă, impudici, ce, adj. Lipsit de pudoare, de ruşine; neruşinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Impudic ≠ pudic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  IMPÚDIC adj. 1 …   Dicționar Român

  • impudoare — IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de ruşine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de ruşine; neruşinare, impudicitate. – Din fr. impudeur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPUDOÁRE s. v. obscenitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tabu — TABÚ, tabuuri, s.n. Interdicţie cu caracter religios, în anumite societăţi primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicţie rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a …   Dicționar Român

  • decenţă — DECÉNŢĂ s.f. Respect al bunelor moravuri, bună cuviinţă; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Decenţă ≠ indecenţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v …   Dicționar Român

  • onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… …   Dicționar Român

  • pudibund — PUDIBÚND, Ă, pudibunzi, de, adj. (Livr (livresc).) Care afişează o pudoare exagerată. – var. (după alte surse) pudibond. – Din lat. pudibundus. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  pudibúnd adj. m., pl. pudibúnzi; …   Dicționar Român

  • birjăreşte — BIRJĂRÉŞTE adv. Ca birjarii, în felul birjarilor; fig. Necivilizat, trivial. – Birjar + suf. eşte. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIRJĂRÉŞTE adv. (înv.) surugieşte. (Îmbrăcat birjăreşte.) Trimis de siveco, 09.04.2005. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”