pudoáre — s. f., g. d. art. pudórii … Romanian orthography
pudic — PÚDIC, Ă, pudici, ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique. Trimis de oprocopiuc, 19.10.2008. Sursa: DEX 98 Pudic ≠ impudic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PÚDIC adj. 1. v. decent. 2 … Dicționar Român
pudicitate — PUDICITÁTE s.f. Însuşirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 PUDICITÁTE s. v. inocenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PUDICITÁTE s. v. bună cuviinţă, decenţă, jenă,… … Dicționar Român
impudic — IMPÚDIC, Ă, impudici, ce, adj. Lipsit de pudoare, de ruşine; neruşinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Impudic ≠ pudic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime IMPÚDIC adj. 1 … Dicționar Român
impudoare — IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de ruşine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de ruşine; neruşinare, impudicitate. – Din fr. impudeur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPUDOÁRE s. v. obscenitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
tabu — TABÚ, tabuuri, s.n. Interdicţie cu caracter religios, în anumite societăţi primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicţie rituală; fig. persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etc. ♦ Fenomen de evitare a … Dicționar Român
decenţă — DECÉNŢĂ s.f. Respect al bunelor moravuri, bună cuviinţă; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Decenţă ≠ indecenţă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DECÉNŢĂ s. 1. v. politeţe. 2. v … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
pudibund — PUDIBÚND, Ă, pudibunzi, de, adj. (Livr (livresc).) Care afişează o pudoare exagerată. – var. (după alte surse) pudibond. – Din lat. pudibundus. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pudibúnd adj. m., pl. pudibúnzi; … Dicționar Român
birjăreşte — BIRJĂRÉŞTE adv. Ca birjarii, în felul birjarilor; fig. Necivilizat, trivial. – Birjar + suf. eşte. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIRJĂRÉŞTE adv. (înv.) surugieşte. (Îmbrăcat birjăreşte.) Trimis de siveco, 09.04.2005. Sursa:… … Dicționar Român