- pudic
- PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique.Trimis de oprocopiuc, 19.10.2008. Sursa: DEX '98Pudic ≠ impudicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePÚDIC adj. 1. v. decent. 2. v. inocent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepúdic adj. m., pl. púdici; f. sg. púdică, pl. púdiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÚDI//C pudiccă (pudicci, pudicce) 1) (despre persoane) Care are pudoare; plin de pudoare; ruşinos; decent. 2) (despre manifestările oamenilor) Care denotă pudoare; cu pudoare. /<lat. pudicus, fr. pudiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÚDIC, -Ă adj. Plin de pudoare; candid, ruşinos. [cf. fr. pudique, lat. pudicus].Trimis de LauraGellner, 28.02.2007. Sursa: DNPÚDIC, -Ă adj. plin de pudoare; candid, ruşinos. (< fr. pudique, lat. pudicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.