- tranzitiv
- TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s.n. 1. adj., s.n. (gram.) (Verb) a cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. adj. Care are însuşirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Tranzitiv ≠ intranzitivTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimetranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tranzitívă, pl. tranzitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANZITÍV tranzitivă (tranzitivi, tranzitive) (despre verbe) Care admite un complement direct; cu acţiune care trece în mod direct asupra obiectului. /<fr. transitif, lat. transitivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acţiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. ♢ (log.; mat.) Relaţie tranzitivă = relaţie între elementele unei mulţimi, care, atunci când se verifică pentru primul şi al doilea, în consecinţă pentru al doilea şi un al treilea element, se verifică şi pentru primul şi al treilea. [cf. fr. transitif, lat. transitivus].Trimis de LauraGellner, 23.10.2005. Sursa: DNTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acţiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relaţie tranzitivă = relaţie între elementele unei mulţimi, în care, atunci când se verifică pentru primul şi al doilea, în consecinţă pentru al doilea şi un al treilea element, se verifică şi pentru primul şi al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.