- intranzitiv
- INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s.n. (gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acţiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.Trimis de valeriu, 30.03.2009. Sursa: DEX '98Intranzitiv ≠ tranzitivTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeintranzitív adj. m. tranzitivTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTRANZITÍV intranzitivă (intranzitivi, intranzitive) gram. (despre verbe) Care exprimă o acţiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acţiune nu trece direct asupra unui obiect. [var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].Trimis de LauraGellner, 09.05.2005. Sursa: DNINTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acţiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relaţie intranzitivă = relaţie în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalţi termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.