- factitiv
- FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (şi substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acţiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98FACTITÍV adj. (gram.) cauzativ. (Verb factitiv.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefactitív adj. m., pl. factitívi; f. sg. factitívă, pl. factitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfactitív s. n., pl. factitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFACTITÍV factitivă ( factitivi, factitive) şi substantival : Verb factitiv verb tranzitiv, care arată că subiectul determină pe cineva să realizeze acţiunea verbului; verb cauzativ. /<fr. factitifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFACTITÍV adj.n. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acţiunea verbului de bază. [< fr. factitif].Trimis de LauraGellner, 19.06.2006. Sursa: DNFACTITÍV adj. verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acţiunea. (< fr. factitif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNfactitív1 adj. m.; f. factitívă, pl. factitíveTrimis de gall, 12.01.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.