- cauzativ
- CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CAUZATÍV adj. v. factitiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecauzatív adj. n. (sil. ca-u-), f. cauzatívă; pl. n. şi f. cauzatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAUZATÍV cauzativă (cauzativi, cauzative) gram. : Verb cauzativ verb factitiv. [Sil. ca-u-] /<it. causativo, lat. causativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DNCAUZATÍV, -Ă adj. verb cauzativ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNcauzatív1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíveTrimis de gall, 12.12.2007. Sursa: DOOM 2cauzatív2 (ca-u-) s. n.Trimis de gall, 12.12.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.