îndemna

îndemna
ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acţiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ refl. recipr. fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ intranz. (reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – lat. *indeminare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNDEMNÁ vb. v. constrânge, convinge, decide, determina, face, forţa, hotărî, îndupleca, obliga, sili.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndemná vb., ind. prez. 1 sg. îndémn, 3 sg. şi pl. îndeámnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNDEMNÁ îndémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin îndemnuri (să efectueze o acţiune); a îmboldi; a impresiona. îndemna la lucru. 2) (animale) A impune (prin îmboldire, strigăte, şuierături) să pornească din loc sau să meargă mai repede. îndemna caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forţă de tracţiune) A merge mai repede; a da zor; a grăbi. îndemna un animal la mers. /<lat. indeminare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNDEMNÁ mă îndémn intranz. (despre fiinţe) A se lua la întrecere (unul cu altul) (stimulându-se reciproc). îndemna la fugă. /<lat. indeminare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îndemná (îndémn, îndemnát), vb. – 1. (înv.) A invita, a pofti. – 2. (înv.) A obliga, a pricinui. – 3. A împinge, a da un impuls. – 4. A stîrni, a incita, a mişca. – 5. A exorta, a înflăcăra. – 6. (refl.) A se hotărî. – 7. (refl.) A se mulţumi, a se simţi bine. – Mr. îndemn. Origine incertă. Se consideră în general (Puşcariu 830; REW 4371; Tiktin; DAR; Iordan, Dift., 50; Candrea; Scriban) rezultat al unui lat. inde-mināre, cf. mîna "a conduce" sau fr. emmener. Această explicaţie, ce s-ar putea admite din punct de vedere semantic, este dificilă din acela al fonetismului, întrucit nu se poate accepta pierderea lui i, care s-ar afla în poziţie forte în prezent eu *indemîn, cf. paralelismul cu îndemîna (Lambrior 375 crede că îndemna este doar var. a lui îndemîna, ceea ce nu pare a fi mai probabil). Dacă primele două sensuri, care astăzi apar înv., sînt originare este posibil să fie vorba despre lat. dignāri "a binevoi", sau "a face vrednic, a face apt", de unde apoi "a pune în situaţia de a face" ceea ce indică vb. următor (cf. Coresi, îndemnă Hristos ucenicii să între). Rezultatul fonetic este normal, cf. signum › semn; în- trebuie să fie pref. factitiv adăugat tîrziu. Der. îndemn, s.n. (invitaţie, incitare; exortare; stimul), postverbal; îndemnătură, s.f. (înv., stimul); îndemnător, adj. (animat, stimulant).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • îndemnat — ÎNDEMNÁ vb. 1. a îmboldi, (înv. şi reg.) a dudui. (A îndemnat un animal la mers.) 2. v. stimula. 3. v. îmboldi. 4. a aţâţa, a îmboldi, (fig.) a muşca. (Cine l îndemnat să facă asta?) 5. a stimula, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, ( …   Dicționar Român

  • stimula — STIMULÁ, stimulez, vb. I tranz. A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja. ♦ A mări activitatea unei funcţii organice, a activa, a excita un organ, o funcţie. – Din fr. stimuler, lat. stimulare. Trimis de …   Dicționar Român

  • porni — PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mişcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ♢ expr. (intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într o acţiune. A… …   Dicționar Român

  • dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… …   Dicționar Român

  • hăi — HĂI1 interj. 1. (reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A… …   Dicționar Român

  • impulsiona — IMPULSIONÁ, impulsionez, vb. I. tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mişcare. [pr.: si o ] – Impuls + suf. iona. cf. fr. i m p u l s e r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPULSIONÁ vb …   Dicționar Român

  • aport — APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). Trimis de romac, 11.02.2004. Sursa: DEX 98  APÓRT2, aporturi, s.n. Contribuţie materială, intelectuală,… …   Dicționar Român

  • asmuţi — ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [var.: asmuţá vb. I.] – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

  • exorta — EXORTÁ, exortez, vb. I. tranz. (livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exortá vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • incendia — INCENDIÁ, incendiez, vb. I. tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ fig. A aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente. [pr.: di a] – Din fr. incendier. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”