- asmuţi
- ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [var.: asmuţá vb. I.] – et. nec.Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX '98ASMUŢÍ vb. a aţâţa, a hărţui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuţa, a zădărî, (Mold. şi Bucov.) a hărăti. (asmuţi câinii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeASMUŢÍ vb. v. agita, aţâţa, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeasmuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. şi pl. asmútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ASMUŢÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a aţâţa. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXasmuţí (asmuţít, asmuţít), vb. – 1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – var. a(s)muţa, muţa, sumuţi. Mr. muţare "a suge". lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăţi mai mari. Pentru Şeineanu, Chien, 218, cuvîntul este "obscur"; Byhan 322 îl identifică cu sumuţa şi îl derivă de la rut. smutiti. var. amuţa pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Puşcariu, Jb., XI, 110; Puşcariu 86 şi 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicaţia semantismului se bazează pe mişcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.