- aţâţa
- AŢÂŢÁ, aţấţ, vb. I. 1. tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. tranz. şi refl. (fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuţi; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis "tăciune").Trimis de RACAI, 03.04.2009. Sursa: DEX '98A aţâţa ≠ a calma, a stingeTrimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: AntonimeA se aţâţa ≠ a se calmaTrimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: AntonimeAŢÂŢÁ vb. 1. a înteţi, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A aţâţa focul.) 2. v. aprinde. 3. v. instiga. 4. v. stârni. 5. v. asmuţi. 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine îl aţâţa să facă asta?)Trimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: SinonimeAŢÂŢÁ vb. v. activa, excita, stimula.Trimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: Sinonimeaţâţá vb., ind. prez. 1 sg. aţâţ, 3 sg. şi pl. aţâţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţâţeTrimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA AŢÂŢÁ aţâţ tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ♢ aţâţa focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acţiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare, determinând la acţiuni duşmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărţui. aţâţa spiritele. /<lat. attitiareTrimis de siveco, 03.04.2009. Sursa: NODEXaţîţá (aţî́ţ, aţîţát), vb. – 1. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. – 2. A întărîta, a excita, a îmboldi. lat. *attῑtĭāre, de la titio "jar" (Puşcariu, lat. ti, 40; Puşcariu 163; Candrea-Dens., 111; REW 769; DAR); cf. it. a(tt)izzare (calabr. azzizzari), v. prov. atisar, fr. attiser, sp. atizar, port. atiçar. – Der. aţîţător, adj. (instigator).Trimis de blaurb, 03.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
