întărâta

întărâta
ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a aţâţa, a asmuţi, a zădărî (un animal). 2. tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ refl. A se însufleţi, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. refl. A se porni cu violenţă, a se intensifica, a se înteţi. [var.: (pop.) întărá, întârtá vb. I] – lat. *interritare.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) întărâta ≠ a (se) linişti, a (se) domoli, a (se) potoli
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTĂRÂTÁ vb. 1. v. asmuţi. 2. v. instiga. 3. v. înfuria.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întărâtá vb., ind. prez. 1 sg. întărât, 3 sg. şi pl. întărâtă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTĂRÂTÁ întărât tranz. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a zădărî; a aţâţa; a incita; a stârni. /<lat. intercitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNTĂRÂTÁ mă întărât intranz. 1) (despre procese, fenomene etc.) A se desfăşura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se înteţi; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se înfoca. /<lat. intercitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A aţîţa, a zădări, a incita, a îmboldi. – var. întărta. lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre "a speria" (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Puşcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • asmuţi — ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [var.: asmuţá vb. I.] – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

  • chulo — s.m. Toreador care luptă pe jos şi are misiunea de a întărâta taurul cu ajutorul unei pelerine roşii. [pr.: ciúlo] – cuv. sp. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  chulo s. m. [pron. sp. ciu lo] Trimis de siveco, 1 …   Dicționar Român

  • monta — MONTÁ1, montez, vb. I. tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcţionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre preţioase într o bijuterie. 2. A… …   Dicționar Român

  • provoca — PROVOCÁ, provóc, vb. I. tranz. 1. A aţâţa, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându l); spec. (jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într o stare de surescitare favorabilă comiterii unei… …   Dicționar Român

  • zgândări — ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV. tranz. şi refl. A( şi) irita o rană, o bubă etc. rupând o, scărpinând o, râcâind o. ♦ tranz. fig. A aţâţa, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003 …   Dicționar Român

  • zădărî — ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărţui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A aţâţa focul. [var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati. Trimis de spall, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • aţâţa — AŢÂŢÁ, aţấţ, vb. I. 1. tranz. A aprinde focul sau a l face să ardă mai bine. 2. tranz. şi refl. (fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuţi; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, onis tăciune ). Trimis de RACAI, 03.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • hârâi — HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi …   Dicționar Român

  • hărăţi — HĂRĂŢÍ, hărăţesc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A aţâţa, a întărâta, a zădărî (un câine). 2. refl. recipr. (înv.; despre două armate duşmane) A se hărţui. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂRĂŢÍ vb. v …   Dicționar Român

  • hărţui — HĂRŢUÍ, hărţuiesc, vb. IV. 1. tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. tranz. A desfăşura atacuri scurte şi repetate asupra inamicului… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”