monta

MONTÁ¹, montez, vb. I. tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de funcţionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre preţioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a aţâţa. – Din fr. monter.

Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98



MONTÁ², pers. 3 montează, vb. I. tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A monta ≠ a demonta, a dezasambla

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



MONTÁ vb. 1. v. asambla. 2. a instala. (A monta un utilaj.) 3. v. regiza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MONTÁ vb. v. agita, aţâţa, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



montá (tehn., zool.) vb., ind. prez. 1 sg. montéz, 3 sg. şi pl. monteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MONT//Á montaéz tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formând un sistem tehnic, în vederea funcţionării; a asambla. 2) (obiecte sau părţi ale acestora) A fixa definitiv, amplasând la locul de funcţionare. 3) (pietre preţioase) A fixa într-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune în scenă; a înscena. 5) fig. (acţiuni duşmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a ţese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce în mod intenţionat într-o stare de agitaţie; a aţâţa; a întărâta; a incita; a zădărî. /<fr. monter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MONTÁ vb. I. tr. 1. A aşeza, a potrivi la locul lor (piesele unei maşini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră preţioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (fig.) A aţâţa, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].

Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DN



MONTÁ¹ vb. I. tr. 1. a aşeza, a potrivi la locul lor (piesele unei maşini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♢ a fixa o piatră preţioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a aţâţa, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



MONTÁ² vb. tr. (despre animale mascule) a efecuta monta (1). (< montă)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN