- mont
- MONT, monturi, s.n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulaţii; spec. proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii, îndeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MONT s. ciot. (mont al mâinii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMONT s. v. rămăşiţă, rest.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemont s. n., pl. mónturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONT monturi n. 1) Parte rămasă după amputarea unei mâini sau a unui picior. 2) Proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii. /Din bontTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMONT s.n. (geol.) Formă de relief din jurasic, reprezentată printr-o culme muntoasă care se suprapune unui anticlinal. [< fr. mont, cf. lat. mons – munte].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMONT s. n. 1. formă de relief reprezentată printr-o culme muntoasă care se suprapune unui anticlinal. 2. proeminenţă patologică a unui os, a unei articulaţii. (< fr. mont)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmont (mónturi), s.n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont "tescovină, foloştină" (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. cf. mot-.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.