monstruozitáte — s. f. (sil. stru o ), g. d. art. monstruozitäţii, pl. monstruozitäţi … Romanian orthography
acefalie — ACEFALÍE s.f. 1. (zool.) Absenţă a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (med.) Monstruozitate congenitală (incompatibilă cu viaţa), care constă în lipsa capului la făt. – Din fr. acéphalie. Trimis de ana zecheru, 04.10.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
anencefalie — ANENCEFALÍE s.f. Monstruozitate incompatibilă cu viaţa, constând în absenţa creierului. – Din fr. anencéphalie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 anencefalíe s. f. (sil. mf. an ), art. anencefalía, g. d. anencefalíi, art.… … Dicționar Român
ciclocefalie — CICLOCEFALÍE, ciclocefalii, s.f. (med.) Monstruozitate constând din lipsa totală sau parţială a nasului şi situarea ochilor, uniţi, într o singură orbită. – Din fr. cyclocéphalie. Trimis de viorelgrosu, 25.02.2003. Sursa: DEX 98 ciclocefalíe s … Dicționar Român
derencefalie — DERENCEFALÍE s.f. (med.) Monstruozitate constând din dezvoltarea rudimentară a craniului, porţiunea posterioară a occipitalului lipsind complet. [gen. iei. / < fr. dérencéphalie]. Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN DERENCEFALÍE s … Dicționar Român
diplocefalie — DIPLOCEFALÍE, diplocefalii, s.f. (med.) Monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete pe un trunchi. – Din fr. diplocéphalie. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 diplocefalíe s. f., pl. diplocefalíi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
diplogeneză — DIPLOGENÉZĂ s.f. Monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuşi într un singur corp. [< fr. diplogenèse, cf. gr. diploos – dublu, genesis – generaţie]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DIPLOGENÉZĂ s. f. 1. dublare a… … Dicționar Român
gastromelie — GASTROMELÍE s.f. (med.) Monstruozitate caracterizată prin prezenţa membrelor ataşate de abdomen. [gen. iei. / < fr. gastromélie, cf. gr. gaster – stomac, melos – extremitate]. Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN GASTROMELÍE s. f.… … Dicționar Român
monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic … Dicționar Român
teratism — TERATÍSM s.n. (med.) Malformaţie, monstruozitate congenitală. [< fr. tératisme, cf. gr. terras – monstru]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN TERATÍSM s. n. malformaţie, monstruozitate congenitală. (< fr. tératisme) … Dicționar Român