obedienţă — OBEDIÉNŢĂ, obedienţe, s.f. (livr.) Supunere, ascultare. [pr.: di en ] – Din fr. obédience, lat. obedientia. Trimis de ana zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX 98 OBEDIÉNŢĂ s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sumisiune — SUMISIÚNE, sumisiuni, s.f. (livr.) Supunere; ascultare. [pr.: si u ] – Din fr. soumission. Trimis de claudia, 20.02.2008. Sursa: DEX 98 SUMISIÚNE s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dependenţă — DEPENDÉNŢĂ, dependenţe, s.f. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dependenţă ≠ autonomie, independenţă, neatârnare, suveranitate Trimis de siveco,… … Dicționar Român
gregar — GREGÁR, Ă, gregari, e, adj. (Despre animale) Care trăieşte în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ♢ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (fig.) Spirit (sau instinct)… … Dicționar Român
omagiu — OMÁGIU, omagii, s.n. 1. (În evul mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credinţă şi de supunere al unui vasal faţă de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinţei, respectului, admiraţiei sau recunoştinţei faţă de … Dicționar Român
prosterna — PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în faţa cuiva în semn de veneraţie, de umilinţă, de supunere etc. [prez. ind. şi: prosternez] – Din fr. prosterner. Trimis de ana zecheru, 20.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
subjugare — SUBJUGÁRE, subjugări, s.f. Acţiunea de a subjuga şi rezultatul ei. – v. subjuga. Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX 98 Subjugare ≠ dezrobire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime SUBJUGÁRE s. 1. aservire, înrobire, robie,… … Dicționar Român
umilinţă — UMILÍNŢĂ, umilinţe, s.f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situaţie umilitoare impusă cuiva;… … Dicționar Român
închina — ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. refl. A şi manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creştină) A şi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. refl. A se pleca (sau a şi pleca numai capul)… … Dicționar Român
înfeudare — ÎNFEUDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfeuda şi rezultatul ei; supunere, robire. [pr.: fe u ] – v. înfeuda. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNFEUDÁRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
