gregar

GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăieşte în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ♢ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (fig.) Spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbeşte, să-şi piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulţimii din care fac parte. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gregár adj. m., pl. gregári; f. sg. gregáră, pl. gregáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GREGÁR gregară (gregari, gregare) (despre vieţuitoare) Care trăieşte în grupuri compacte (turme, cete, cârduri). ♢ Spirit gregar spirit de turmă; atitudine de supunere docilă. /<fr. grégaire, lat. gregarius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GREGÁR, -Ă adj. (Rar; despre animale şi plante) Care trăieşte în cete, în grupuri. ♢ (fig.) Spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. // s.m. 1. Membru al unei facţiuni politice sau al altei organizaţii, lipsit de orice iniţiativă autonomă. 2. (Ciclism) Cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe şosea. [var. gregario s.m. / cf. fr. grégaire, it. gregario, lat. gregarius < grex – turmă].

Trimis de LauraGellner, 25.01.2007. Sursa: DN



GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăieşte în cete, în grupuri compacte. o (fig.) spirit gregar = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracţiuni politice, al unei organizaţii, lipsit de orice iniţiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe şosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN