- umilinţă
- UMILÍNŢĂ, umilinţe, s.f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situaţie umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umileşte, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -inţă.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98UMILÍNŢĂ s. 1. v. înjosire. 2. v. jignire. 3. v. smerenie. 4. smerenie, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu umilinţă îi sărută dreapta.) 5. ple-care, smerenie, supunere, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitate. (umilinţă în faţa divinităţii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeumilínţă s. f., g.-d. art. umilínţei; (situaţii) pl. umilínţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUMILÍNŢ//Ă umilinţăe f. 1) v. A UMILI şi A SE UMILI. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoasă şi umilă; supunere plină de stimă; smerenie. 4) Vorbă sau faptă care umileşte. /a (se) umili + suf. umilinţăinţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.