- smerenie
- SMERÉNIE s.f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviinţă. ♦ (bis.) Evlavie, cucernicie, pioşenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SMERÉNIE s. 1. v. umilinţă. 2. umilinţă, (înv.) smericiune, smerire, (fam.) spăseală, spăsenie. (Cu smerenie îi sărută dreapta.) 3. plecare, supunere, umilinţă, (livr.) obsecviozitate, (înv.) plecat, umiliaţiune, umilitate. (smerenie în faţa ... ) 4. (bis.) credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. (smerenie unui credincios.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSMERÉNIE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocenţă, modestie, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesmerénie s. f. (sil. -ni-e), art. smerénia (sil. -ni-a), g.-d. art. smeréniei; pl. smeréniiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSMERÉNIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericeşti; cuvioşie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. [G.-D. smereniei; Sil. -ni-e] /<sl. sumérjenijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.