- pietate
- PIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioşie) faţă de cineva sau de ceva. [pr.: pi-e-] – Din fr. piété, lat. pietas, -atis.Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98PIETÁTE s. v. credinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePIETÁTE s. v. îndurare, milă, milostivire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepietáte s. f. (sil. pi-e-), g.-d. art. pietăţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIETÁTE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea şi exercitarea conştiincioasă a practicilor bisericeşti; cucernicie; cuvioşie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plină de respect şi duioşie (faţă de cineva sau de ceva). [G.-D. pietăţii; Sil. pi-e-] /<fr. piété, lat. pietas, pietateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie. ♦ Milă. ♢ Munte de pietate = casă de împrumut prin amanet. 2. Devotament. [pron. pi-e-. / < fr. piété, cf. lat. pietas].Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DNPIETÁTE s. f. 1. evlavie, smerenie; devoţiune. 2. sentiment de respect profund faţă de cineva sau ceva. (< fr. piété, lat. pietas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpietáte s.f. – Milă, evlavie, veneraţie, devotament. lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s.f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuinţare, cuvînt forţat de Odobescu după it. pietoso.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.