supunăciune

supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. aşezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, aşezări, populaţii, prin forţă armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare.

Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR