- supune
- SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenţei sale. ♦ (înv.) A îmblânzi animale. 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situaţie. ♦ A face ca o substanţă, un material etc. să fie expuse unei anumite acţiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ refl. A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoştinţă, apreciere sau hotărâre. 4. (înv. şi reg.) A aşeza, a pune dedesubt. ♦ A forţa pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze. – lat. supponere.Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) supune ≠ a (se) răzvrătiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA supune ≠ a eliberaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUPÚNE vb. 1. v. subjuga. 2. a aservi, a înrobi, a robi, a subjuga, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A supune un popor străin) 3. v. ceda. 4. v. preda. 5. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (A fost supune ani întregi la un regim sever.) 6. v. conforma. 7. a (se) subordona. (Se supune superiorilor.) 8. v. smeri. 9. v. destina. 10. v. expune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUPÚNE vb. v. amaneta, ascunde, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, domestici, dosi, impune, ipoteca, îmblânzi, împovăra, îndoi, înfrânge, întrece, învinge, mistui, năpădi, predispune, prostitua, răsfrânge, răzbi, ridica, sufleca, sumete, trage.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesupúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supún, 1 pl. supúnem, perf. s. 1 sg. supuséi, 1 pl. supúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. supúnă; ger. supunândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUPÚNE supún tranz. 1) (popoare, ţări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a înrobi; a îngenunchea; a subjuga; a înfeuda; a aservi. 2) A subordona influenţei proprii; a pune în dependenţă; a subjuga. ♢ supune la torturi a face să suporte torturi; a tortura. 3) A face să sufere efectul (unei acţiuni). supune unui tratament chimic. supune criticii. 4) înv. A pune dedesubt. /<lat. supponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SUPÚNE mă supún intranz. A recunoaşte puterea cuiva, îndeplinindu-i necondiţionat indicaţiile; a se pune în dependenţă totală faţă de cineva. /<lat. supponereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsupúne (-n, -pús), vb. – 1. (înv.) A pune dedesubt, a aşeza sub. – 3. (înv.) A se prostitua. – 4. A aplana, a pacifica, a pune sub ascultare. – 5. A îngenunchia, a încovoia. – 6. A înrobi, a subjuga, a aservi. – 7. A învinge, a înfrînge, a bate. – 8. A constrînge, expune. – 9. (refl.) A da ascultare, a se apleca, a-şi pleca grumazul, a se resemna. – 10. (Banat) A alăpta un miel. lat. sppōnĕre (Puşcariu 1697; Candrea-Dens., 1468; REW 8469), cf. it. supporre; în celelalte idiomuri romanice s-a preferat submittĕre, cf. sumete. Pentru ultimul sens, cf. apleca. Sadoveanu foloseşte subpus "aşezat dedesubt", invenţie personală care pare inutilă, deoarece acelaşi sens există în supus. Der. supuitoriu, s.m. (înv., proxenet, codoş); supuitoare, s.f. (înv., codoaşă); supus, adj. (ascultător; învins, plecat; expus; s.n., boală provenită din vrăjitorie; s.m., persoană aflată sub protecţia unui stat); supuşenie, s.f. (calitate de supus, cetăţenie, naţionalitate; supunere, ascultare); nesupus, adj. (neascultător, care nu se supune).Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
