înfeudare

înfeudare
ÎNFEUDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfeuda şi rezultatul ei; supunere, robire. [pr.: -fe-u-] – v. înfeuda.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNFEUDÁRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfeudáre s. f. (sil. -fe-u-), g.-d. art. înfeudării; pl. înfeudări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNFEUDÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfeuda şi rezultatul ei; supunere, robie. [< înfeuda].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • infeudare — [der. di feudo, col pref. in 1] (io infèudo, ecc.). ■ v. tr. 1. (stor.) [costituire un feudo]. 2. (estens., lett.) [imporre un vincolo di stretta dipendenza morale o economica: pretendere di i. le coscienze ] ▶◀ aggiogare, asservire, assoggettare …   Enciclopedia Italiana

  • infeudare — in·feu·dà·re v.tr. (io infèudo) 1. TS stor. sottomettere a vincoli feudali: infeudare un paese, un territorio | concedere come feudo: infeudare una città a un vassallo | investire di un feudo: infeudare un vassallo 2. BU fig., mettere al servizio …   Dizionario italiano

  • infeudare — {{hw}}{{infeudare}}{{/hw}}A v. tr.  (io infeudo ) 1 Obbligare qlcu. con vincolo feudale. 2 Dare a titolo di feudo: infeudare un castello. 3 (fig.) Sottomettere o asservire ai potenti, a un autorità e sim.: infeudare la coscienza. B v. rifl. 1… …   Enciclopedia di italiano

  • înfeudáre — s. f. (sil. fe u ), g. d. art. înfeudärii; pl. înfeudäri …   Romanian orthography

  • infeudare — A v. tr. (fig.) sottomettere, asservire, assoggettare, obbligare CONTR. emancipare, liberare B infeudarsi v. rifl. (fig.) asservirsi, assoggettarsi, obbligarsi …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • inféoder — [ ɛ̃feɔde ] v. tr. <conjug. : 1> • 1411; lat. médiév. infeodare « concéder en fief » 1 ♦ Hist. Donner (une terre) à un vassal pour qu il la tienne en fief. ⇒ aliéner. Par ext. Gratifier (un vassal) d une terre donnée en fief. 2 ♦ (XIXe)… …   Encyclopédie Universelle

  • Infeudation — In feu*da tion, n. [LL. infeudatio, fr. infeudare to enfeoff: cf. F. inf[ e]odation. See {Feud} a fief.] [1913 Webster] 1. (Law) The act of putting one in possession of an estate in fee. Sir M. Hale. [1913 Webster] 2. The granting of tithes to… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • infeudation — [in΄fyo͞o dā′shən] n. 〚ML infeudatio < pp. of infeudare, to enfeoff < in , in + feodum: see FEUD2〛 in feudal law, the granting of an estate in fee; enfeoffment * * * …   Universalium

  • infeudation — in·feu·da·tion /ˌin fyü dā shən/ n [Medieval Latin infeudatio, from infeudare to enfeoff, from in in + feudum feoff]: enfeoffment Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam Webster. 1996 …   Law dictionary

  • infeudato — in·feu·dà·to p.pass., agg. 1. p.pass., agg. → infeudare, infeudarsi 2. agg. TS zool. non com., di animale, che vive in comunità con altre specie …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”