- înfeuda
- ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. tranz. A supune, a robi. ♦ refl. A se subordona întru totul unei persoane. [pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNFEUDÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînfeudá vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. înfeudéz, 3 sg. şi pl. înfeudeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNFEUD//Á înfeudaéz tranz. (popoare, ţări, teritorii) A lua în stăpânire; a face să piardă independenţa; a supune; a înrobi. /<fr. inféoder, lat. infeodareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNFEUD//Á înfeudaéz intranz. A se pune în dependenţă totală faţă de cineva, pierzându-şi libertatea de acţiune; a se supune. /<fr. inféoder, lat. infeodareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNFEUDÁ vb. I. tr. (ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DNÎNFEUDÁ vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.