înrobí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înrobeáscã … Romanian orthography
subjuga — SUBJUGÁ, subjug, vb. I. tranz. 1. A supune o ţară, un popor (prin forţa armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependenţă (economică, politică etc.) faţă de cineva, a răpi libertatea şi independenţa cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. fig … Dicționar Român
supune — SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub… … Dicționar Român
înfeuda — ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. tranz. A supune, a robi. ♦ refl. A se subordona întru totul unei persoane. [pr.: fe u ] – Din fr. inféoder, lat. infeodare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFEUDÁ vb … Dicționar Român
aservi — ASERVÍ, aservesc, vb. IV. tranz. A supune un grup social, un popor, o ţară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 A aservi ≠ a dezrobi, a elibera Trimis de siveco,… … Dicționar Român
robi — ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică … Dicționar Român
îngenunchea — ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. intranz. A se aşeza în genunchi. 2. tranz. fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui duşman). [prez. ind. şi: îngenúnchi] – lat. ingenuculare. Trimis de valeriu, 16.01.2009. Sursa: DEX … Dicționar Român
înrobire — ÎNROBÍRE, înrobiri, s.f. Acţiunea de a înrobi şi rezultatul ei. – v. înrobi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Înrobire ≠ dezrobire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNROBÍRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.)… … Dicționar Român
înrobitor — ÎNROBITÓR, OÁRE, înrobitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care înrobeşte pe cineva. – Înrobi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Înrobitor ≠ dezrobitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNROBITÓR adj., s … Dicționar Român
agresiune — AGRESIÚNE, agresiuni, s.f. Atac împotriva unei persoane sau a unui stat. ♦ Agresiune armată = atac înarmat săvârşit împotriva unui stat, în scopul de a i cotropi teritoriul, a i suprima independenţa şi a i înrobi populaţia. [pr.: si u ] – Din fr … Dicționar Român
